Luni, 25 martie 2013, biserica „Buna Vestire“ din municipiul Galaţi şi-a sărbătorit hramul.
Manifestările pastoral-liturgice şi misionare au debutat în seara zilei de 24 martie, prin săvârşirea slujbei Vecerniei cu Litie şi a Acatistului Bunei Vestiri.
Sfânta Liturghie din ziua praznicului a fost oficiată de un sobor de preoţi, în prezenţa rugătoare a credincioşilor din parohie, dar şi din municipiu.
La finalul Sfintei Liturghii, prin grija membrilor Consiliului şi Comitetului parohial, au fost distribuite peste 400 de pachete cu alimente persoanelor aflate în dificultăţi materiale dar şi credincioşilor prezenţi la Sfânta Liturghie.
Programul a continuat la Maternitatea „Buna Vestire“ din municipiul Galaţi, printr-o activitate misionară şi social-filantropică îndreptată asupra femeii şi mamei creştine, ca semn de dragoste şi apreciere pentru jertfa pe care aceasta o aduce pe altarul familiei şi al Bisericii. În cadrul acestei activităţi, pc. pr. Eugen Buruiană, protopop de Galaţi şi pc. pr. capelan Octavian Buruiană, au săvârşit o slujbă de mulţumire în capela Maternităţii „Buna Vestire“, în prezenţa cadrelor medicale şi a ostenitorilor acestei unităţi medicale.
Programul liturgic s-a încheiat cu slujba parastasului.
La final, preoţii slujitori au vizitat mamele aflate în saloanele maternităţii, oferindu-le flori, daruri de alimente şi iconiţe.
***
Biserica „Buna Vestire“ din municipiul Galaţi, construită între anii 1857-1859, în timpul domniei lui Alexandru-Ioan Cuza a împlinit 154 de ani de existenţă.
Odinioară, în vremea când acest sfânt locaş se ridica de comunitatea creştinilor de aici, această parte a oraşului era plină de grădini, mărturie grăitoare în acest sens fiind strada Mihai Eminescu, fostă „Grădinarilor”. Sinodicul Bisericii consemnează că ridicarea acesteia s-a făcut pe la 1857, terenul fiind donaţia unui creştin pe nume Fotie, care a oferit şi cea mai însemnată contribuţie financiară pentru construcţie.
Începând cu anul 2009 se începe renovarea sfântului lăcaş, însă cu multe dificultăţi tehnice, deoarece, neavând nici un schelet metalic care să susţină zidirea, a fost necesară adăugarea acestuia la exterior şi întărirea temeliei cu încă trei centuri de rezistenţă.
