În Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti, Arhiepiscopia Dunării de Jos împreună cu Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din Galaţi a organizat luni, 19 aprilie 2010, dezbaterea cu tema „Personalitatea Episcopului Melchisedec Ştefănescu şi rolul său în dobândirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române”.

Dezbaterea, care a avut loc în Sala „Melchisedec Ştefănescu” din incinta Centrului Eparhial Galaţi, s-a bucurat de prezenţa mai multor cadre didactice universitare de la facultatea mai sus-amintită, precum şi a profesorilor de religie, elevi, studenţi, seminarişti, preoţi, dornici să afle mai multe despre personalitatea primului arhipăstor al Dunării de Jos.

Melchisedec Ştefănescu este cel dintâi ierarh al Eparhiei Dunării de Jos, prin alegerea sa ca episcop eparhiot în urma decretului din anul 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Din activitatea sa merită să menţionăm: organizarea nou înfiinţatei eparhii şi înfiinţarea Seminarului Teologic de la Ismail, care mai târziu, datorită condiţiilor vitrege ale istoriei, va fi mutat la Galaţi. Tot el este şi artizanul Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, crezul său stând la baza „Actului sinodal” (1883) care a fost înaintat Patriarhiei Ecumenice pentru recunoaşterea autocefaliei. Episcopul Melchisedec susţinea cu tărie că „Românii nu au primit botezul şi doctrina creştină de la Constantinopol, nici pe întâii lor episcopi. Căci creştinătatea românilor este mai veche decât chiar existenţa Constantinopolului...”.

Pentru meritele sale, atât pe plan religios-bisericesc, cât şi cultural-istoric, Episcopul Melchisedec Ştefănescu a fost ales membru al Academiei Române în anul 1870, iar mai apoi, în 1878 devine Episcop titular al scaunul vlădicesc de la Roman.

Simpozionul închinat memoriei ilustrului ierarh cărturar Melchisedec Ştefănescu a fost deschis de către chiriarhul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian. Au urmat apoi prelegeri care au reliefat chipul acestui mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române şi al neamului românesc.

Cantine sociale